Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Noutăți

Bara Ferenc

Capelan papal , consilier al Sfântului Scaun , pensionar Arhidiacon
Retras. preot paroh

Fișa cu date

Locul nașterii: Gelence, 24.10.1951
Locul hirotoniei: Gyulafehérvár, 20.06.1976
Studii teologice: 1970-1976 – SIS
Locuri anterioare de servicii:
– Csíkszentdomokos – din 1976 până în 1978
– Gyulafehérvár, secretarul episcopului – din 1978 până în 1989
– Csíksépvíz (latină) – din 1989 până în 2005
– Altorja – din 2005 până în 2008
– Csíkdánfalva – din 2008 până în 2021
Disponibilitate
Adresa: 537070 – Dănești, nr. 175., jud. Harghita
Adresa de e-mail: ferenc.bara@romkat.ro
Mobil: 0721 475 990

Lajos Gall

A fost un atlet român, specializat în alergări pe distanțe lungi, (n. 10 iunie 1900, Dănești, Harghita, România – d. 14 septembrie 1944, Corund, Harghita, România).

Sportivul s-a născut pe 10 iunie 1900 în comuna Dănești. A fost legitimat la ASTRA Brașov, IAR Brașov și ASM Brașov și s-a remarcat în probele de alergări de 5.000 m, 10.000 m și maraton, devenind multiplu campion național. A obținut șase medalii la Jocurile Balcanice în proba de maraton, dintre care trei de aur, în anii 1932, 1933 și 1935.

În anul 1936 el a participat la Jocurile Olimpice de la Berlin, clasându-se pe locul 23. A fost primul român care a terminat un maraton olimpic, după ce Vintilă Cristescu a participat în 1928 la Amsterdam unde nu a terminat cursa.

Lajos Gall a fost primul atlet care a fost onorat cu Marele Premiu Național pentru Sport (1935). A fost și decorat cu medalia Meritul Cultural pentru Sport clasa a II-a (1933) și cu clasa I (1935).

Erõss István

Este un artist plastic de origine maghiară, recunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în artele vizuale contemporane. De-a lungul carierei sale, a explorat diverse forme de exprimare artistică, inclusiv pictura, sculptura și arta digitală. A studiat artele vizuale, obținând diploma de licență și apoi masteratul în arte plastice. A urmat cursuri de specializare și a participat la programe de schimb artistic.

Decernat de Uniunea Artiștilor Plastici din România pentru contribuțiile sale inovatoare. Recunoaștere oficială pentru activitatea sa artistică și promovarea culturii vizuale. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Vizuali.
Referințe

Márton Zsigmond

S-a născut în data de 18 noiembrie 1947, în Csíkdánfalva (Dănești ), Harghita. A absolvit studiile gimnaziale la Școala Profesională de Artă din Marosvásárhely (1966).

A obținut titlul de profesor de desen la Colegiul de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj (1970), și diploma de artă plastică monumentală la Universitatea N. Grigorescu din Cluj. Marton Zsigmond este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (Visual Artists’ Union of Romania).

A absolvit studiile gimnaziale la Școala Profesională de Artă din Marosvásárhely (1966), apoi a obținut titlul de profesor de desen la Colegiul de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj (1970), și diploma de artă plastică monumentală la Universitatea N.Grigorescu din Cluj. Arte Plastice la București (1978).

Între 1970-74 a predat la Maroshévíz , între 1978-79 la București, apoi a fost profesor de artă la Csíkszentkirály , Csíkszentdomokos , Csíkszereda , iar în același timp a fost supraveghetorul de arte vizuale al Consiliului Județean de Educație Hargita.

Din 1970, este prezent cu picturile și graficele sale la expozițiile din județul Hargita ale asociației de artiști plastici; A avut o expoziție la Székesfehérvár în 1994 și la Budapesta în 1997 . O compoziție de mozaicuri monumentale de marmură decorează peretele centrului cultural al satului natal, precum și fațada cinematografului Transilvania din Csikszereda. István Ferenczes și-a publicat grafica în Indíán în Hargitá . carte de poezii pentru copii (București, 1990).

Între 1975 și 1979, Hargita c. lucrare, apoi în Hargita Népéb, articole de analiză a artei despre lucrările lui Antal Beczássy, István Damó, András Gaál , Endre Kusztos , Árpád Márton , András Márkos și Sándor Plugor . Papírmesék fűnek fű, fánek c a fost compilat pentru a dezvolta cultura de arte vizuale a elevilor, pentru a-i familiariza cu tehnicile și materialele artistice și pentru a explora posibilitățile de educație artistică legată de plierea hârtiei (origami). cartea sa (Csíkszereda 1997).

János Pál

János Pál ( Csíkdánfalva , 4 iunie 1921 – 3 mai 2018 ) muzeolog maghiar din Transilvania, scriitor etnografic.

Și-a terminat studiile în satul natal și în Csíkszereda și a obținut o calificare de profesor în Marosvásárhely (1941). A fost mai întâi profesor la Jobbágytelk , Csíkdánfalva și Gyergyóremet , iar din 1949 a fost profesor și apoi director al Școlii Pedagogice din Csíkszereda. Din 1952 a fost inspector școlar în raionul Csík, din 1959 a fost deținătorul Muzeului Csíkszereda , iar din 1964 a fost directorul acestuia. Între timp, și-a finalizat studiile la Universitatea Babeș-Bolyai ca profesor de limba și literatura maghiară .

Pe lângă activitatea sa muzeologică, a desfășurat o gamă largă de activități științifice și jurnalistice. Articolele și studiile sale au fost publicate în limba maghiară și română în anuarele muzeelor ​​din Marosvásárhely, Sepsiszentgyörgy , și Székelykeresztúr , în rubricile Aluta , Studii și svetze de istorie veche , Hargita ; în scrierile sale, s-a ocupat de istoria locală, plimbările în natură, etnografia materială și spirituală, personalitățile marcante ale trecutului și utilizarea valorilor populare.

Albert Dávid

Albert Dávid (născut în 1934) este un profesor și istoric al artelor din Odorheiu-Secuiesc, județul Harghita. Cu o carieră academică remarcabilă, a adus contribuții semnificative în domeniul istoriei artelor.

A studiat istoria artelor, obținând licența, apoi masteratul și doctoratul în acest domeniu. A predat la diverse universități, inclusiv la Universitatea Babeș-Bolyai și la Universitatea din București. A desfășurat activități de cercetare în domeniul istoriei artelor, concentrându-se pe arta transilvăneană și influențele culturale în regiune.

A participat la numeroase conferințe naționale și internaționale, prezentând lucrări despre arta și cultura transilvăneană. A fost invitat să țină prelegeri la diverse instituții academice și culturale din Europa.

Ernő Albert

Albert Ernő ( Csíkdánfalva , 14 ianuarie 1932 – Sepsiszentgyörgy , 16 ianuarie 2022 ) a fost un colecţionar de poezie populară maghiară din România.

A urmat liceul în Csíkkarfalvá și Csíkszereda , apoi a obținut un certificat de profesor cu specializare în limba și literatura maghiară la Universitatea Bolyai în 1954. Györgyön Sepsiszent este profesorul Liceului nr. 1 (fostul colegiu Mikó Székely ) . El a legat cercetarea sa de poezie populară cu colecția care devenise tradițională în facultate, care a fost începută de Tamás Vass în anii 1860 și făcută celebră de Samu Konsza cu volumul său publicat în 1957. Cu studenții săi, a strâns aproximativ 3.000 de balade populare din Csík și Třámszék și versiunile acestora și a publicat 425 dintre ele sub titlul Balade populare Háromszéki (melodiile au fost înregistrate de pe un magnetofon de Ilona Szenik , introdus de József Faragó3 ).

După schimbarea de regim, în 1998, a fondat Albert Kiadó pentru a-și publica propriile lucrări. În 2006, municipalitatea din Sepsiszentgyörgy i-a acordat premiul Pro Urbe.

Antal Vidor

A fost un inginer constructor din Danesti, județul Harghita. În ciuda vieții sale scurte, a avut o contribuție notabilă în domeniul ingineriei construcțiilor. A studiat ingineria construcțiilor, absolvind cu onoruri.
A fost implicat în mai multe proiecte de construcție de poduri și drumuri în Transilvania. Podul peste râul Târnava Mare: Construit în 1910, acest pod este considerat una dintre cele mai durabile și bine proiectate structuri ale sale. A contribuit semnificativ la modernizarea infrastructurii rutiere, facilitând transportul și comerțul în regiune.
A introdus tehnici avansate de construcție și materiale noi, contribuind la progresul tehnologic în construcțiile civile din acea perioadă.
A fost decorat pentru contribuțiile sale excepționale în domeniul ingineriei construcțiilor.
Moștenire
Deși a murit tânăr, Antal Vidor a lăsat în urmă o moștenire durabilă în infrastructura Transilvaniei. Multe dintre lucrările sale sunt încă folosite și astăzi, demonstrând calitatea și durabilitatea proiectelor sale.

Antal Áron

A fost un scriitor și istoric maghiar din România, (Csíkdánfalva, 1881, 20 octombrie – Csíktaploca, 1966, 28 aprilie), profesor gimnazial, cel care a publicat în 1927 volumul de povestiri: „De lângã pãdurea Köd”.

Și-a început studiile la Csíksomlyó, apoi le-a continuat la Budapesta și Cluj. În 1908 a obținut diploma de profesor de limba latină și maghiară. Ulterior, a predat la Székelyudvarhely, Brașov și Csíksomlyó, iar din 1910 la Miercurea Ciuc, la gimnaziul romano-catolic (azi Liceul Teoretic Márton Áron), până la pensionarea sa în 1943. În timpul Primului Război Mondial a fost recrutat ca soldat.

În perioada interbelică a scris articole pentru diverse ziare din Ținutul Secuiesc și i-au apărut și povestiri. A scris biografia lui Imets Fülöp Jákó, un cercetător al ceangăilor din Moldova. În 1940 a fost liderul delegației din Miercurea Ciuc care l-a primit pe Horthy Miklós și trupele maghiare. Cumnatul său a fost Vajna Gábor, care în 1944 a devenit ministru de interne în guvernul Szálasi. Antal Áron a murit în 1966 și a fost înmormântat în cimitirul din Csíktaploca.

Căminul cultural

Este o clădire de mare importanță pentru comunitate, cunoscută pentru fațada sa ornamentată cu un mozaic nonfigurativ realizat de pictorul și graficianul de origine locală, Zsigmond Márton. Mozaicul adaugă o notă artistică distinctivă și unică clădirii, fiind o expresie a talentului și creativității artistului.

În fața căminului cultural, se află un monument impresionant din bronz, ridicat în anul 2002 de către sculptorul din Sovata, Sánta Csaba. Monumentul este dedicat memoriei celor pieriți în Revoluția din 1848-1849, un eveniment crucial în istoria României și a regiunii. Pe monument sunt inscripționate numele eroilor locali din Dănești, care și-au sacrificat viețile pentru libertate și dreptate. Acest monument nu doar onorează memoria celor căzuți, ci servește și ca un simbol al respectului și recunoștinței comunității față de strămoșii săi.

Ultima actualizare:13:36 | 22.10.2024

Meniu
Sari la conținut