DESPRE DÃNESTI
Dãnesti (în maghiarã Dánfalva, alternativ Csíkdánfalva) este o localitate în judeþul Harghita, Transilvania, România. Vatra satului se gãseste pe lunca Oltului, la 21 km nord de Miercurea Ciuc, pe traseul drumului european E578, la o altitudine de 704 m, în mijlocul zonei Ciucului de Sus. În nord se învecineazã cu comuna Cârta, la sud cu localitatea Mãdãras, în vest e înconjurat de Muntii Harghitei si în est de Muntii Ciucului. Satul este împãrtit pe sistem zecimal: Oltfalva – compunea un tinut individual înainte cu 150 de ani, Város (la sud de garã) – aici se afla piata centralã a satului, Középszeg, sau Középtíz si Felszeg, ori Fesszeg. Satul s-a format pe teritoriul Középtíz (Középszeg).
 Ca Bisericã apartinea parohiei Biserica Sfânta Maria Mare (Cârta), împreunã cu Mãdãras, Ineu si Tomesti pânã în anul 1923, anul separãrii. Constructia a fost începutã în 1922, impulsionatã de primirea în dar din partea Cârtei a unei statui reprezentând Maica Domnului. Biserica romano-catolicã a fost construitã în stil neogotic, si a fost predatã pe 8 decembrie 1935. Zidurile din cãrãmidã ornamentalã rosie si rozeta de deasupra intrãrii conferã un aspect particular, neobisnuit, dublat de faptul, cã este singura bisericã din zonã cu altarul orientat spre vest.
  Dãnesti este e centrul traditional al ceramicii populare negre din zonã, cunoscut si pentru diversele þesãturi si textile populare artizanale de lânã, precum cerga. Dupã încetarea olãritului din Mãdãras, Dãnesti devenise centrul olãritului din Ciucul de Sus. La Dãnesti se întâlnesc vase atât din ceramicã neagrã cât si din teracotã. Obiectele din ceramica neagrã fãcute aici au adus renume comunei. Acestea sunt prelucrate din argila extrasã în zona esticã a satului, precum si cele din teracotã cu deosebirea cã la cele din teracotã e nevoie de prelucrare la cuptor deschis, iar la cele din ceramicã neagrã de un cuptor închis, fumul fiind cel care dã vaselor culoarea neagrã. Oalele devin negre pe exterior, nu în interior, devenind nu numai frumoase, ci si mai practice pentru depozitarea apei, pentru cã porii astupati de fum ai oalelor nu lasã apa sã treacã.
 În viata satului a însemnat un pas important anul 1961, când scoala a început sã functioneze ca liceu, fiind singurul liceu din Ciucul de Sus. Clãdirea scolii s-a fãcut între anii 1935 si 1937. La intrarea ei se gãsesc douã statui fãcute între anii 1957-1958 de cãtre Kosza János, un artist naiv, originar din Dãnesti. Prima statuie simbolizeazã pe poetul maghiar revolutionar, Petõfi Sándor, cealaltã, un grup de statui ce poartã denumirea de „Început”. În 1990 scoala prelua numele de Grup Scolar “Petõfi Sándor”. În apropierea scolii, pe marginea drumului principal se gãseste columna înãltatã în 1900, în onoarea reginei Elisabeta.
 Clãdirea cea mai veche si marcantã a comunei este a Primãriei, clãdire proiectatã în 1912 de cãtre inginerul constructor, dãnesteanul, Antal Vidor, într-un stil specific stilului lui Kós Károly. Tot el rãspundea de construirea sediului composesoratului si a casei notariale.
  O altã clãdire importantã este cãminul cultural, a cãrui fatadã este ornamentatã de mozaicul nonfigurativ al pictorului si al graficianului de nastere localã, Zsigmond Márton. În 2002 s-a ridicat un monument din bronz – fãcut de sculptorul din Sovata, Sánta Csaba – în cinstea celor pieriti în Revolutia din 1848-1849 pe care sunt trecute numele lor.
Printre atractiile comunei se numãrã si Bãile "Dugás", fiind un centru cunoscut de medicina popularã. Locul a fost înfiintat de Corpul industriasilor din Ciucul de Sus (mai ales de cei din Dãnesti) în anul 1926. Temperatura apei termale de 18 grade Celsius, este bunã pentru bãut, sau în vindecarea anumitor boli reumatice. În zilele noastre musafirii sunt asteptaþi aici cu 10 cade cu apã termalã, douã piscine libere si o cabanã de 14 persoane.
Nãscutii vestiti ai comunei sunt urmãtoarele persone: Antal Áron (1881-1966), scriitor, istoric, profesor gimnazial, cel care a publicat în 1927 volumul de povestiri: „De lângã pãdurea Köd”; Antal Vidor (1886-1915) inginer constructor; Albert Ernõ (1932- ) profesor, locuieste la Sfântu-Gheoghe, cercetãtor etnografic, autorul monogragiei „Dãnesti si date despre cele sase sate din Ciuc de Sus”; Albert Dávid (1934-) profesor, trãieste la Odorheiu-Secuiesc, istoric al artelor, istoric local; János Pál (1921-) profesor, muzeolog, istoric; Zsigmond Márton (1947- ) pictor si grafician; Erõss István ( 1964- ) artist plastic.
|
